|
|
 | | |
 Frica de injecții
|
|
O dentistă caută un ac pentru anestezia unui pacient care ședea în fotoliu.
- Nu vreau injecții. Urăsc injecțiile!..., striga bărbatul.
Dentista agață atunci o butelie cu petroxid de azot, la care pacientul începe să țipe:
- Nu pot să suport gazele, masca mă sufocă!...
Dentista îl întreabă atunci pe pacient, dacă n-are nimic împotrivă să ia o pilulă.
- Nici o problemă!, zice pacientul. Mă împac bine cu pilulele.
Dentista revine cu o pilula și zice:
- Uite aici, o Viagra.
Bărbatul:
- Ha! Nu mi-am închipuit niciodată că Viagra atenuează durerea!
- Nu ți-o atenuează, îi zice dentista, dar cel puțin ai să ai de ce să te ții, în timp ce-ți scot măseaua.
|
|
Crina
|
| |
| |
|
La modă
|
|
- Unde-ți sunt părinții, băiete?
- La coafor: papa își ondulează părul, iar mama și-l taie.
|
|
Crystian
|
|
|
Istorie
|
|
- La ce e mai uşor să renunţi: la vin sau la femei?
- Depinde de vechime.
|
|
Ush
|
| |
| |
|
Prieteni sau duşmani
|
|
Dintr-un turn de pază al unui fort din vestul sălbatic, santinela strigă:
- Domnule căpitan, vin indienii!
- Prieteni sau duşmani? întreabă căpitanul.
- Cred că-s prieteni, că vin împreună!
|
|
GalRaz
|
|
|
Ticaloşii ăia de capitalişti
|
|
Primul lucru pe care l-a făcut când bătăile în uşă l-au trezit, a fost să-şi caute ceasul şi să vadă ce oră e. Dacă s-ar fi întâmplat în anii '30, Ivan Ivanovici ar fi fost speriat de moarte să audă bătăi în uşă la acea oră din noapte. În 1959 lucrurile stăteau totuşi altfel. Stalin murise de câţiva ani iar lui Hrusciov nu-i plăcea să scoale oamenii în toiul nopţii... Alergă aşadar la uşă, astfel încât oricine ar fi fost să nu apuce să scoale toată casa în picioare...
O jumătate de oră mai târziu, Ivan Ivanovici stătea smerit în faţa Tovarăşului Preşedinte, care părea puţin agitat.
- Ivan Ivanovici, începu acesta, trebuie sa aflăm ce fac ticăloşii ăia de capitalişti. M-am hotărât să te trimit acolo ca să le urmăreşti modul de viaţă. Vreau ca la întoarcere să faci un raport amănunţit despre tot ce-ai văzut!
Ivan Ivanovici a fost atât de surprins de atitudinea Tovarăşului Preşedinte, încât nici nu şi-a dat seama din prima clipă ce noroc a dat peste el: nu doar că nu l-a trimis la Lubianka, dar va petrece câteva luni în America, se va distra şi va cheltui bani ca să afle de ce ticaloşii ăia de capitalişti o duc aşa de bine.
Când s-a împlinit sorocul, Ivan Ivanovici s-a întors la Kremlin cu un raport de două sute de pagini în care descria în amănunt tot ce-a văzut în America. Tovarăşul Hrusciov a luat foile bătute la maşină, s-a uitat la ele şi apoi s-a întors către Ivan Ivanovici:
- Spune-mi Ivan Ivanovici, spune-mi sincer, ai văzut tot ce era de văzut?
- Da, Tovarăşe Preşedinte
- Chiar crezi că America este o societate decadentă?
- Da, Tovarăşe Preşedinte, chiar aşa e.
- Crezi că se poate construi comunismul în America?
Ivan Ivanovici l-a privit în ochi pe Preşedinte şi a răspuns: - Desigur Tovarăşe Preşedinte, se poate. Dar ar fi pacat...
|
|
mas_bit1
|
| |
| |
|
Mai rău ca o bancă
|
|
- De ce au uraganele nume de femei?
- Pentru ca vin umede şi sălbatice şi pleacă cu casa şi maşina.
|
|
Ush
|
|
|
Pagina anterioară Pagina următoare |
|
|
