CrysSoft Bancmalia - râzi de te prăpădeşti!

     - Copii ce este în pădure, este verde şi sare când se deplasează?
     Un copil din prima bancă: - Broscuţa!
     - Corect! Dar poate să fie şi lăcusta sau greierele. Spune-ţi-mi acum ce merge prin pădure în patru labe, este mare şi maro?
     Un alt copil: - Ursul!
     - Corect! Dar poate să fie şi cerbul sau căprioara...
     Bulă în timpul ăsta se tot agita în spate, cu mâna pe sus.
     - Zi Bulă ce vrei!
     - Vreau să vă pun şi eu o întrebare: Ce este tare şi mare când o bagi în gură şi moale şi lipicioasă când o scoţi afara?
     Profesoara se înroşeşte şi îi aplică două perechi de palme la Bulă, la care Bulă:
     - Corect! Dar poate fi şi guma de mestecat!

Rabă

Concediere fără motiv

     Aceasta este o întâmplare adevărată petrecută la Word Perfect Help Line.
     Angajatul companiei care a participat la discuţia de mai jos a fost concediat. Ulterior, el a dat în judecată compania pentru concediere fără motiv. Ceea ce urmează este un pasaj din discuţia care a dus la concediere:

     - Word Perfect Technical Desk, vă pot ajuta cu ceva?
     - Da, am o problemă cu Word Perfect.
     - Ce problemă?
     - Păi, scriam şi dintr-o dată toate cuvintele au dispărut.
     - Au dispărut?
     - Da, au dispărut.
     - Hmm. Şi ce afişează ecranul tău acum?
     - Nimic.
     - Nimic!?
     - E negru; şi nu accepta nimic din ceea ce scriu.
     - Eşti încă în Word Perfect, sau ai ieşit?
     - De unde vrei să-mi dau seama?
     - Vezi un prompter C: pe ecran?
     - Ce-i ăla un prompter C:?
     - Nu contează. Poţi mişca cursorul pe ecran?
     - Nu e nici un cursor! Ţi-am spus că nu accepta nimic din ceea ce tipăresc!
     - Monitorul tău are un indicator de funcţionare?
     - Ce e ăla un monitor?
     - Este chestia aia cu ecran şi care arată ca un TV. Are o luminiţă care să-ţi arate dacă e deschis sau nu?
     - Nu ştiu.
     - Atunci uită-te în spatele monitorului şi vezi unde duce cablul electric. Poţi să vezi asta?
     - Da, cred că da.
     - Minunat. Urmează cablul electric, şi spune-mi dacă este băgat în priză.
     - ...Da, este.
     - Când te-ai uitat în spatele monitorului, ai observat că sunt două cabluri şi nu doar unul băgat în monitor?
     - Nu.
     - Ei bine, sunt două. Mai uită-te o dată şi găseşte şi celălalt cablu.
     - Ok, l-am găsit.
     - Urmăreşte-l şi spune-mi dacă este băgat bine în spatele computerului tău.
     - Nu pot să fac asta.
     - Huh. Dar măcar poţi vedea dacă este?
     - Nu.
     - Nici dacă îţi pui genunchiul pe ceva sau te întinzi pe ceva?
     - O, nu e din cauză că nu am unghiul bun, ci din cauză că e întuneric.
     - Întuneric?!
     - Da, lumina din birou este stinsă, singura lumină care vine, este de afară.
     - Păi, aprinde lumina în birou.
     - Nu pot.
     - Nu? De ce?
     - Pentru că e o pană de curent.
     - Aaa... o pană de curent? Aha, ok. Cred ca am rezolvat problema. Mai ai cutiile şi manualele şi chestiile de împachetare cu care a venit computerul tău?
     - Da, le ţin în dulap.
     - Bine. Du-te şi adu-le, şi bagă sistemul în cutii exact aşa cum l-ai primit. Şi apoi du-l înapoi de la magazinul de la care l-ai luat.
     - Adevărat? Este chiar atât de grav?
     - Da, mă tem ca da.
     - Atunci asta e, îl duc înapoi... Şi ce sa le spun?
     - Spune-le că eşti prea prost ca să ai un computer.

nap

Tata socru

     Gheorghe se întâlnește cu viitorul său ginere, Ion.
     - No ia zi măi Ioane, tu cu ce te ocupi? îl întreabă Gheorghe pe Ion, care e un om foarte religios.
     - Studiez Biblia, răspunde Ion.
     - Dar mă Ioane, tu dacă te vei însura cu fata mea, cum crezi că o să-ți întreții casa și o să faci rost de mâncare?
     - Nu e nici o problemă, zice Ion, studiez Biblia și acolo zice că D-zeu ne va da de toate.
     - Dar o să aveți copii, cu ce îi veți ține la școală? întreabă Gheorghe.
     - Nu e nici o problemă, studiez Biblia și acolo zice că D-zeu le va da de toate.
     Gheorghe se întoarce acasă și nevasta lui, foarte nerăbdătoare îl întreabă cum e Ion.
     - Ei bine, zice Gheorghe, e un băiat de treabă. De abia l-am întâlnit și deja crede că eu sunt D-zeu...

Crystian

Ticaloşii ăia de capitalişti

     Primul lucru pe care l-a făcut când bătăile în uşă l-au trezit, a fost să-şi caute ceasul şi să vadă ce oră e. Dacă s-ar fi întâmplat în anii '30, Ivan Ivanovici ar fi fost speriat de moarte să audă bătăi în uşă la acea oră din noapte. În 1959 lucrurile stăteau totuşi altfel. Stalin murise de câţiva ani iar lui Hrusciov nu-i plăcea să scoale oamenii în toiul nopţii... Alergă aşadar la uşă, astfel încât oricine ar fi fost să nu apuce să scoale toată casa în picioare...
     O jumătate de oră mai târziu, Ivan Ivanovici stătea smerit în faţa Tovarăşului Preşedinte, care părea puţin agitat.
     - Ivan Ivanovici, începu acesta, trebuie sa aflăm ce fac ticăloşii ăia de capitalişti. M-am hotărât să te trimit acolo ca să le urmăreşti modul de viaţă. Vreau ca la întoarcere să faci un raport amănunţit despre tot ce-ai văzut!
     Ivan Ivanovici a fost atât de surprins de atitudinea Tovarăşului Preşedinte, încât nici nu şi-a dat seama din prima clipă ce noroc a dat peste el: nu doar că nu l-a trimis la Lubianka, dar va petrece câteva luni în America, se va distra şi va cheltui bani ca să afle de ce ticaloşii ăia de capitalişti o duc aşa de bine.

     Când s-a împlinit sorocul, Ivan Ivanovici s-a întors la Kremlin cu un raport de două sute de pagini în care descria în amănunt tot ce-a văzut în America. Tovarăşul Hrusciov a luat foile bătute la maşină, s-a uitat la ele şi apoi s-a întors către Ivan Ivanovici:
     - Spune-mi Ivan Ivanovici, spune-mi sincer, ai văzut tot ce era de văzut?
     - Da, Tovarăşe Preşedinte
     - Chiar crezi că America este o societate decadentă?
     - Da, Tovarăşe Preşedinte, chiar aşa e.
     - Crezi că se poate construi comunismul în America?
     Ivan Ivanovici l-a privit în ochi pe Preşedinte şi a răspuns: - Desigur Tovarăşe Preşedinte, se poate. Dar ar fi pacat...

mas_bit1

Pagina următoare