|
|
 | | |
 Şcoala vieţii
|
|
Ardeleanul coboară pe Feleac spre Cluj cu căruţa cu nevasta şi copilul. Ajungând în dreptul Teatrului, copilul întreabă:
- Tată, da' casa aiasta mare cu doi căţei pe ea ce-a fi?
- Nu ştiu, dragu' tatii.
Apoi, în Piaţa Unirii:
- Tată, da' omu aiesta de hier pe cal, cine-o fi?
- Nu ştiu, dragu' tatii.
În fine, lângă Parcul Mare:
- Tata, da' la balta aiasta mică, oare cum i-a zice?
- Nu ştiu, dragu' tatii.
Femeia, agasată de insistenţele copilului, intervine:
- Da' mai lasă-l în pace pe tată-to, mă copile, nu vezi că-i trudit?!
La care ţaranul răspunde cu bonomie ardelenească:
- Lasă-l, femeie, pe copil să întrebe, că numa' aşa învaţă!
|
|
VimNig
|
| |
| |
|
Veste tristă
|
|
Ion intră la bar cu-o moaca tristă.
Vasile îl întreabă:
- Da' ce-ai?
- Mi-a murit soacra...
Se face liniște, la care Vasile:
- Nu-i adevărat, numa' zice așa să fim invidioși.
|
|
Crystian
|
|
|
Plictiseală mare
|
|
Se plictiseau leul şi leoaica într-o după-amiază de vară. Convoacă ei toate animalele şi leul le zice:
- Care sare în prăpastia cea mai adâncă din pădure, poate s-o f*tă pe leoaică.
Se uită animalele la leoaică, hmmmm, bună bucată. Se uită pe urmă la prăpastie şi se înfioară... brrrr ce adâncă este. La urmă, leul, văzând că ăştia se tot codesc, se plictiseşte şi zice:
- Eu mă duc cu leoaica jos, să vedem cine apare primul...
Zis şi făcut. După un timp, apare un mic punct maro pe cer, care se face din ce în ce mai mare şi buf! Ursul se face plăcintă la picioarele lor. Se ridică, îşi îndreaptă oasele, îşi scutură blana de praf şi pe urmă dă să plece. Leul îl opreşte, spunându-i:
- Unde pleci? Ţi-am promis că-ţi dau leoaica s-o f*ţi!
- Da, bine, da' prima dată mă duc să-l f*t pe ăla care m-a împins...
|
|
GalRaz
|
| |
| |
|
Insistenţă
|
|
A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi...
Se povesteşte că lui Făt-Frumos i-a venit vremea să se însoare. A mers la prinţesa visurilor sale şi a cerut-o de nevastă, însă pe Făt-Frumos îl înzestrase natura cu un "echipament" de 50 de cm, aşa că aceasta i-a spus:
- Făt-Frumos, dacă vei găsi o cale să ajungi la fel ca toţi ceilalţi oameni, mă voi mărita cu tine!
Amărât, neştiind ce sa facă, Făt-Frumos se plimba prin grădina palatului, când deodată apare în calea sa o bătrână uitată de vreme, care îi spune:
- Mergi la lac şi caut-o pe Broscuţa Fermecată. Cere-o de nevastă, şi de câte ori ea va spune "Nu!", vei scăpa de 10 cm!
După îndelungate căutări, Făt-Frumos o găseşte în sfârşit pe Broscuţa Fermecată, şi o întreabă dacă vrea să îi fie nevastă. Plictisită, aceasta îi răspunde:
- Nu!
Bucuros, Făt-Frumos se mută mai aproape de ea şi o întreabă din nou dacă vrea să îi fie nevastă.
-Nu! îi răspunde ea din nou.
Se gândeşte Făt-Frumos că dacă va reuşi să-i smulgă din nou acelaşi răspuns Broscuţei Fermecate, o sa fie şi el înzestrat ca toţi ceilalţi oameni şi prinţesa se va mărita cu el. Aşa că îi adresează din nou aceeaşi întrebare Broscuţei Fermecate...
- Făt-Frumos, ce mă enervezi... ţi-am spus că nu, nu şi iar nu!
|
|
nap
|
|
|
Secretul corespondenței
|
|
Tata l-a trimis pe Gigel la poștă pentru a pune o scrisoare. În grabă, el a uitat să scrie adresa pe plic, așa că la întoarcere l-a întrebat pe băiat:
- Tu n-ai observat că pe plic lipsește adresa?
- Ba da, tăticule, dar eu am crezut că mata nu vrei ca eu să știu cui îi scrii.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Ticaloşii ăia de capitalişti
|
|
Primul lucru pe care l-a făcut când bătăile în uşă l-au trezit, a fost să-şi caute ceasul şi să vadă ce oră e. Dacă s-ar fi întâmplat în anii '30, Ivan Ivanovici ar fi fost speriat de moarte să audă bătăi în uşă la acea oră din noapte. În 1959 lucrurile stăteau totuşi altfel. Stalin murise de câţiva ani iar lui Hrusciov nu-i plăcea să scoale oamenii în toiul nopţii... Alergă aşadar la uşă, astfel încât oricine ar fi fost să nu apuce să scoale toată casa în picioare...
O jumătate de oră mai târziu, Ivan Ivanovici stătea smerit în faţa Tovarăşului Preşedinte, care părea puţin agitat.
- Ivan Ivanovici, începu acesta, trebuie sa aflăm ce fac ticăloşii ăia de capitalişti. M-am hotărât să te trimit acolo ca să le urmăreşti modul de viaţă. Vreau ca la întoarcere să faci un raport amănunţit despre tot ce-ai văzut!
Ivan Ivanovici a fost atât de surprins de atitudinea Tovarăşului Preşedinte, încât nici nu şi-a dat seama din prima clipă ce noroc a dat peste el: nu doar că nu l-a trimis la Lubianka, dar va petrece câteva luni în America, se va distra şi va cheltui bani ca să afle de ce ticaloşii ăia de capitalişti o duc aşa de bine.
Când s-a împlinit sorocul, Ivan Ivanovici s-a întors la Kremlin cu un raport de două sute de pagini în care descria în amănunt tot ce-a văzut în America. Tovarăşul Hrusciov a luat foile bătute la maşină, s-a uitat la ele şi apoi s-a întors către Ivan Ivanovici:
- Spune-mi Ivan Ivanovici, spune-mi sincer, ai văzut tot ce era de văzut?
- Da, Tovarăşe Preşedinte
- Chiar crezi că America este o societate decadentă?
- Da, Tovarăşe Preşedinte, chiar aşa e.
- Crezi că se poate construi comunismul în America?
Ivan Ivanovici l-a privit în ochi pe Preşedinte şi a răspuns: - Desigur Tovarăşe Preşedinte, se poate. Dar ar fi pacat...
|
|
mas_bit1
|
|
|
Pagina următoare |
|
|
