|
|
 |  |  |
Unelte
|
 |
- Care este asemănarea dintre un bărbat şi un storcător de fructe?
- Ai nevoie de el, dar nu eşti sigură pentru ce.
|
 |
Ush
|
| |
| |
Concediere fără motiv
|
 |
Aceasta este o întâmplare adevărată petrecută la Word Perfect Help Line.
Angajatul companiei care a participat la discuţia de mai jos a fost concediat. Ulterior, el a dat în judecată compania pentru concediere fără motiv. Ceea ce urmează este un pasaj din discuţia care a dus la concediere:
- Word Perfect Technical Desk, vă pot ajuta cu ceva?
- Da, am o problemă cu Word Perfect.
- Ce problemă?
- Păi, scriam şi dintr-o dată toate cuvintele au dispărut.
- Au dispărut?
- Da, au dispărut.
- Hmm. Şi ce afişează ecranul tău acum?
- Nimic.
- Nimic!?
- E negru; şi nu accepta nimic din ceea ce scriu.
- Eşti încă în Word Perfect, sau ai ieşit?
- De unde vrei să-mi dau seama?
- Vezi un prompter C: pe ecran?
- Ce-i ăla un prompter C:?
- Nu contează. Poţi mişca cursorul pe ecran?
- Nu e nici un cursor! Ţi-am spus că nu accepta nimic din ceea ce tipăresc!
- Monitorul tău are un indicator de funcţionare?
- Ce e ăla un monitor?
- Este chestia aia cu ecran şi care arată ca un TV. Are o luminiţă care să-ţi arate dacă e deschis sau nu?
- Nu ştiu.
- Atunci uită-te în spatele monitorului şi vezi unde duce cablul electric. Poţi să vezi asta?
- Da, cred că da.
- Minunat. Urmează cablul electric, şi spune-mi dacă este băgat în priză.
- ...Da, este.
- Când te-ai uitat în spatele monitorului, ai observat că sunt două cabluri şi nu doar unul băgat în monitor?
- Nu.
- Ei bine, sunt două. Mai uită-te o dată şi găseşte şi celălalt cablu.
- Ok, l-am găsit.
- Urmăreşte-l şi spune-mi dacă este băgat bine în spatele computerului tău.
- Nu pot să fac asta.
- Huh. Dar măcar poţi vedea dacă este?
- Nu.
- Nici dacă îţi pui genunchiul pe ceva sau te întinzi pe ceva?
- O, nu e din cauză că nu am unghiul bun, ci din cauză că e întuneric.
- Întuneric?!
- Da, lumina din birou este stinsă, singura lumină care vine, este de afară.
- Păi, aprinde lumina în birou.
- Nu pot.
- Nu? De ce?
- Pentru că e o pană de curent.
- Aaa... o pană de curent? Aha, ok. Cred ca am rezolvat problema. Mai ai cutiile şi manualele şi chestiile de împachetare cu care a venit computerul tău?
- Da, le ţin în dulap.
- Bine. Du-te şi adu-le, şi bagă sistemul în cutii exact aşa cum l-ai primit. Şi apoi du-l înapoi de la magazinul de la care l-ai luat.
- Adevărat? Este chiar atât de grav?
- Da, mă tem ca da.
- Atunci asta e, îl duc înapoi... Şi ce sa le spun?
- Spune-le că eşti prea prost ca să ai un computer.
|
 |
nap
|
|
Sincronizare
|
 |
O trupă de poliţişti se adună în jurul şefului.
- Atenţiune! - zice şefu', începem operaţiunea! Potriviţi-vă ceasurile! E 11:48. Pentru cei care au afişaj digital: beţişor, beţişor, scăunel, om de zăpadă...
|
 |
MirC
|
| |
| |
Convorbire peste hotare
|
 |
O blondă intră vijelios în clădirea poştei, se duce direct la funcţionar şi-i zice:
- Trebuie neapărat să vorbesc cu mama în Filipine.
Omul calculează şi-i comunică sec:
- 318 dolari.
- Vai domnule dar eu n-am atâţia bani, însă aş face orice, fiindcă e foarte important.
Stă tipul, se gândeşte, cam ce-ar putea însemna orice la blondă şi-i zice:
- Poftiţi, vă rog, în spate...
Blonda se execută.
- Desfaceţi cureaua!
Blonda desface cureaua.
- Deschideţi şliţul!
Blonda deschide şliţul.
- Scoateţi organul şi apropiaţi gura.
Blonda scoate organul, apropie gura şi zice:
- Alo, mamă, eşti bine?
|
 |
IoaCot
|
|
Şcoala vieţii
|
 |
Ardeleanul coboară pe Feleac spre Cluj cu căruţa cu nevasta şi copilul. Ajungând în dreptul Teatrului, copilul întreabă:
- Tată, da' casa aiasta mare cu doi căţei pe ea ce-a fi?
- Nu ştiu, dragu' tatii.
Apoi, în Piaţa Unirii:
- Tată, da' omu aiesta de hier pe cal, cine-o fi?
- Nu ştiu, dragu' tatii.
În fine, lângă Parcul Mare:
- Tata, da' la balta aiasta mică, oare cum i-a zice?
- Nu ştiu, dragu' tatii.
Femeia, agasată de insistenţele copilului, intervine:
- Da' mai lasă-l în pace pe tată-to, mă copile, nu vezi că-i trudit?!
La care ţaranul răspunde cu bonomie ardelenească:
- Lasă-l, femeie, pe copil să întrebe, că numa' aşa învaţă!
|
 |
VimNig
|
| |
| |
Cea mai scurtă şi minunată poveste din lume
|
 |
A fost o dată un prinţ care într-o zi a întrebat o preafrumoasă prinţesă:
- Vrei să fii soţia mea?
Şi ea a spus:
- Nuuu!
Şi de atunci prinţul a trăit mulţi ani şi fericiţi şi poate mai trăieşte şi acum umblând la vânătoare şi pescuit, hălăduind cu prietenii şi bând multă bere şi îmbătându-se de câte ori poftea, jucând table toată ziulica, lăsându-şi hainele împrăştiate în sufragerie, făcând sex cu toate curvele, vecinele şi prietenele, beşindu-se după pofta inimii, cântând şi scărpinându-şi îndelungat coaiele.
|
 |
LonWol
|
|
|
Pagina următoare |
|
|