|
|
 | | |
 Pregătiri pentru cruciadă
|
|
Un cavaler, înainte de a pleca în cruciadă îl cheamă pe lăcătuşul castelului să îi monteze soţiei sale centura de castitate. Dupa ce o montează, lăcătuşul întreabă:
- Punem şi botniţă?
|
|
Ush
|
| |
| |
|
TV color
|
|
Un poliţist intră într-un magazin de articole electronice.
- Aveti TV color? întreabă el.
- Da, domnule.
- Atunci daţi-mi unul verde!
|
|
MirC
|
|
|
Pedeapsa de wekeend
|
|
- Ca să te pedepsesc, Gigele, îți iau trompeta până luni!
- Bine, tăticule, ia-o! Însă te rog să n-o mai uiți iar pe stadion.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Aforism
|
|
| Trăim vremuri istorice. Păcat că nu se mai termină...
|
|
Crystian
|
|
|
Insistenţă
|
|
A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi...
Se povesteşte că lui Făt-Frumos i-a venit vremea să se însoare. A mers la prinţesa visurilor sale şi a cerut-o de nevastă, însă pe Făt-Frumos îl înzestrase natura cu un "echipament" de 50 de cm, aşa că aceasta i-a spus:
- Făt-Frumos, dacă vei găsi o cale să ajungi la fel ca toţi ceilalţi oameni, mă voi mărita cu tine!
Amărât, neştiind ce sa facă, Făt-Frumos se plimba prin grădina palatului, când deodată apare în calea sa o bătrână uitată de vreme, care îi spune:
- Mergi la lac şi caut-o pe Broscuţa Fermecată. Cere-o de nevastă, şi de câte ori ea va spune "Nu!", vei scăpa de 10 cm!
După îndelungate căutări, Făt-Frumos o găseşte în sfârşit pe Broscuţa Fermecată, şi o întreabă dacă vrea să îi fie nevastă. Plictisită, aceasta îi răspunde:
- Nu!
Bucuros, Făt-Frumos se mută mai aproape de ea şi o întreabă din nou dacă vrea să îi fie nevastă.
-Nu! îi răspunde ea din nou.
Se gândeşte Făt-Frumos că dacă va reuşi să-i smulgă din nou acelaşi răspuns Broscuţei Fermecate, o sa fie şi el înzestrat ca toţi ceilalţi oameni şi prinţesa se va mărita cu el. Aşa că îi adresează din nou aceeaşi întrebare Broscuţei Fermecate...
- Făt-Frumos, ce mă enervezi... ţi-am spus că nu, nu şi iar nu!
|
|
nap
|
| |
| |
|
Şcoala vieţii
|
|
Ardeleanul coboară pe Feleac spre Cluj cu căruţa cu nevasta şi copilul. Ajungând în dreptul Teatrului, copilul întreabă:
- Tată, da' casa aiasta mare cu doi căţei pe ea ce-a fi?
- Nu ştiu, dragu' tatii.
Apoi, în Piaţa Unirii:
- Tată, da' omu aiesta de hier pe cal, cine-o fi?
- Nu ştiu, dragu' tatii.
În fine, lângă Parcul Mare:
- Tata, da' la balta aiasta mică, oare cum i-a zice?
- Nu ştiu, dragu' tatii.
Femeia, agasată de insistenţele copilului, intervine:
- Da' mai lasă-l în pace pe tată-to, mă copile, nu vezi că-i trudit?!
La care ţaranul răspunde cu bonomie ardelenească:
- Lasă-l, femeie, pe copil să întrebe, că numa' aşa învaţă!
|
|
VimNig
|
|
|
Pagina următoare |
|
|
