|
|
 | | |
 Ingineri canibali
|
|
Cinci canibali se angajează pe post de ingineri la o mare companie. La "ceremonia" de primire, directorul general le ţine un discurs:
- Acum, că sunteţi parte din echipa noastră, ne aşteptăm să vă integraţi cât mai repede. Aici se pot câştiga bani buni şi aveţi parte de tot confortul la locul de muncă. Aşa că vă rog să nu vă deranjaţi colegii.
După o lună, directorul îi convoacă din nou pe cei cinci:
- Sunt foarte mulţumit de voi, lucraţi mult şi foarte eficient. O să propun măriri de salariu consiliului de administraţie. Totuşi, am o întrebare: Acum două zile a dispărut o femeie de serviciu. Ştiţi ceva despre chestia asta?
Canibalii neagă vehement orice legătură cu evenimentul. După plecarea directorului, şeful grupului de canibali începe sa urle:
- Care idiot a mâncat femeia de serviciu?
O mână se ridică şovăielnică din grup. Şeful continuă:
- Cretinule! De patru săptămâni mâncăm şefi de echipe, project manageri şi şefi de departamente şi nu s-a sesizat nimeni şi tu ca idiotul te trezeşti să mănânci femeia de serviciu?!
|
|
VimNig
|
| |
| |
|
Ticaloşii ăia de capitalişti
|
|
Primul lucru pe care l-a făcut când bătăile în uşă l-au trezit, a fost să-şi caute ceasul şi să vadă ce oră e. Dacă s-ar fi întâmplat în anii '30, Ivan Ivanovici ar fi fost speriat de moarte să audă bătăi în uşă la acea oră din noapte. În 1959 lucrurile stăteau totuşi altfel. Stalin murise de câţiva ani iar lui Hrusciov nu-i plăcea să scoale oamenii în toiul nopţii... Alergă aşadar la uşă, astfel încât oricine ar fi fost să nu apuce să scoale toată casa în picioare...
O jumătate de oră mai târziu, Ivan Ivanovici stătea smerit în faţa Tovarăşului Preşedinte, care părea puţin agitat.
- Ivan Ivanovici, începu acesta, trebuie sa aflăm ce fac ticăloşii ăia de capitalişti. M-am hotărât să te trimit acolo ca să le urmăreşti modul de viaţă. Vreau ca la întoarcere să faci un raport amănunţit despre tot ce-ai văzut!
Ivan Ivanovici a fost atât de surprins de atitudinea Tovarăşului Preşedinte, încât nici nu şi-a dat seama din prima clipă ce noroc a dat peste el: nu doar că nu l-a trimis la Lubianka, dar va petrece câteva luni în America, se va distra şi va cheltui bani ca să afle de ce ticaloşii ăia de capitalişti o duc aşa de bine.
Când s-a împlinit sorocul, Ivan Ivanovici s-a întors la Kremlin cu un raport de două sute de pagini în care descria în amănunt tot ce-a văzut în America. Tovarăşul Hrusciov a luat foile bătute la maşină, s-a uitat la ele şi apoi s-a întors către Ivan Ivanovici:
- Spune-mi Ivan Ivanovici, spune-mi sincer, ai văzut tot ce era de văzut?
- Da, Tovarăşe Preşedinte
- Chiar crezi că America este o societate decadentă?
- Da, Tovarăşe Preşedinte, chiar aşa e.
- Crezi că se poate construi comunismul în America?
Ivan Ivanovici l-a privit în ochi pe Preşedinte şi a răspuns: - Desigur Tovarăşe Preşedinte, se poate. Dar ar fi pacat...
|
|
mas_bit1
|
|
|
Şcoala vieţii
|
|
Ardeleanul coboară pe Feleac spre Cluj cu căruţa cu nevasta şi copilul. Ajungând în dreptul Teatrului, copilul întreabă:
- Tată, da' casa aiasta mare cu doi căţei pe ea ce-a fi?
- Nu ştiu, dragu' tatii.
Apoi, în Piaţa Unirii:
- Tată, da' omu aiesta de hier pe cal, cine-o fi?
- Nu ştiu, dragu' tatii.
În fine, lângă Parcul Mare:
- Tata, da' la balta aiasta mică, oare cum i-a zice?
- Nu ştiu, dragu' tatii.
Femeia, agasată de insistenţele copilului, intervine:
- Da' mai lasă-l în pace pe tată-to, mă copile, nu vezi că-i trudit?!
La care ţaranul răspunde cu bonomie ardelenească:
- Lasă-l, femeie, pe copil să întrebe, că numa' aşa învaţă!
|
|
VimNig
|
| |
| |
|
Perspicacitate
|
|
- Câți ani ai, Gigel?
- Șase.
- Șase ani și nu ești nici cât umbrela mea de înalt?
- Dar câți ani are umbrela dumneavoastră?
|
|
Crystian
|
|
|
Şah mat
|
|
Doi manelişti stau de vorbă:
- Auzi mă, da ce e ăla şah?
- Bă, şahul e piesele alea care le băgăm noi în pungă când jucăm table.
|
|
CriDum
|
| |
| |
|
Culorat
|
|
Un negru către un alb:
- Când mă nasc, sunt negru, când cresc, sunt negru, când stau la soare, sunt negru, când mi-e frig, sunt negru, când sunt speriat, sunt negru, când sunt bolnav, sunt negru, iar când mor, sunt tot negru. Iar tu, albule, când te naşti, eşti roz, când creşti, eşti alb, când stai la soare, eşti roşu, când ţi-e frig, eşti albastru, când eşti speriat, eşti galben, când eşti bolnav, eşti verde, iar când mori, eşti cenuşiu.
Şi tu mă numeşti pe mine colorat!?
|
|
Ush
|
|
|
Pagina următoare |
|
|
